Cuvinte vii

de Parintele Gheorghe Calciu,

Editura: Bonifaciu
Domeniu: Religie
ISBN: 978-973-88575-4-4
Limba: Romana
Oras: Bacau
An aparitie: 2009
Numar pagini: 250

Şi eu venind la voi, fraţilor, venit-am nu întru înălţarea cuvântului şi a înţelepciunii... ci întru arătarea Duhului şi a puterii (I Cor. 2,1-4), spune Apostolul neamurilor şi odată cu el toţi cei au luat de la Dumnezeu darul apostolesc.

          M-a întrebat cineva dacă suferinţele din închisoare m-au ajutat cu ceva. Şi am răspuns: nu că m-au ajutat cu ceva, dar eu sunt produsul acestei suferinţe. Dacă fac ceva, dacă sunt ceva, dacă vedeţi în mine pe cineva, să ştiţi că este datorită suferinţei. Fără această suferinţă nu am nimic! Poate că din toate întrebările grele pentru persoana umană, suferinţa este cea mai inexplicabilă. De ce suferinţa este necesară? Când eram în închisoare, ne întrebam unii pe alţii: de ce suferinţă, de ce noi? Din toate milioanele de români, de ce ne-au ales pe noi ca să suferim? Care este sensul? Şi Dumnezeu nu ne descoperea nimic din intenţiile Lui. Strigam în fiecare zi către Dumnezeu ca să ne dea mai puţină suferinţăşi El parcă ne încărca mai mult cu suferinţă. Şi după ce am ieşit din închisoare am purtat în mine acest semn al durerii care parcăîmi marcase toate viaţa mea. După a doua închisoare am plecat în Occident, am ajuns la o mănăstire şi în bibliotecă am găsit, între mai multe cărţi, o cărticică mică cu cugetări creştine, cu apoftegme. Am deschis din întâmplare la un loc dintr-o pagină unde am văzut o cugetare a lui Paul Claudel, un scriitor celebru francez. El zicea aşa: „Dumnezeu nu a venit în lume pentru a eradica suferinţa, Dumnezeu nu a venit în lume nici măcar ca să o explice. Dumnezeu a venit în lume ca să umple suferinţa umană cu prezenţa Lui". Aţi auzit? Să umple suferinţa umană cu prezenţa Lui! Şi atunci am înţeles căîn momentele când plângeam, sau când ne revoltam, sau când strigam „Doamne, ce faci cu noi?!...", El era în noi mai mult decât în toţi ceilalţi, cu toate păcatele noastre, cu neputinţele noastre. El umplea suferinţa noastră cu prezenţa Lui. Atunci am înţeles exact adâncul tâlcului acestei suferinţe: Dumnezeu este prezent în noi!