Istoria asezarilor de tip vici militares din Dacia Romana

de Benea Doina,

Editura: Excelsior Art
Domeniu: Istorie
ISBN: 973-592-093-7
Limba: Romana
Oras: Timisoara
An aparitie: 2003
Numar pagini: nespecificat

    Reunirea unui numar de studii si lucrari care trateaza problematica complexa a unei categorii de asezari, cu un anumit specific pentru provincia Dacia, a fost o idee care s-a conturat in timp, pe masura ce noi fatete ale temei au aparut si s-au cristalizat in mai multe studii si note publicate in tara si strainatate.
    In literatura de specialitate din strainatate, tema de fata a suscitat de timpuriu atentia invatatilor, daca i-am cita doar pe Th. Mommsen (in secolul al XIX-lea), iar in veacul urmator pe O. Bohn, apoi, in perioada postbelica: H. v. Petrikovits, Fr. Vittinghoff, A. Mocsy si, destul de recent, C. S. Sommer.
    Asezarile vicane de langa castrele auxiliare, cunoscute in literatura moderna sub numele de vici militares (sau Kastellvici in literatura germana, Military Vici in cea engleza), prezinta un caracter cu totul aparte fata de ceea ce intalnim in mod obisnuit in limba latina sub numele de vicus = sat, cartier al unui oras etc.
    Ce este un vicus militar (termen absolut modern introdus de cercetarea stiintifica internationala) si, mai ales, de ce studierea unei astfel de asezari este interesanta si in acelasi timp importanta pentru istoria unei provincii a Imperiului Roman ?
    Complexitatea acestor intrebari m-a obligat sa abordez o asemenea problematica.
    In apropierea fiecarui castru auxiliar se formeaza o astfel de asezare. De fapt, cand se construieste fortificatia pentru o unitate militara, imediat se stabileste si o comunitate umana venita din fostul sediu de garnizoana al trupei respective. Aici locuiesc, de obicei, familiile soldatilor, veteranii, mestesugarii, negustorii, intr-un cuvant oamenii legati prin activitatea lor cotidiana de armata.
    Formarea unor astfel de asezari direct dependente de armata reprezinta ceea ce se va numi cu alte cuvinte colonizare militara, dirijata de Statul roman in teritoriu. Vici militares sunt in general comunitati umane formate din veterani deveniti cetateni romani, peregrini, elemente fidele statului prin serviciul indelungat in slujba sa.
    Acesta ar fi pe scurt domeniul spre care s-a indreptat atentia noastra in ultimii 10 ani, aducand credem noi, o directie noua in cercetarea antichitatii din provincia nord-dunareana. La inceput, aceasta s-a bazat in principal pe cercetarile proprii efectuate la Tibiscum (Jupa) si mai nou la Praetorium (Mehadia), dupa care s-a extins asupra teritoriului intregii provincii. Cercetarile arheologice efectuate pana acum in afara castrelor romane au fost sporadice, cu greutate putandu-se evidentia potentialul economic, sau etnic al unei comunitatii vicane date.
    Adunarea intregului material documentar dispersat in numeroase publicatii, uneori sub simple rapoarte lipsite chiar de ilustratie, a ingreunat mult analiza initiata de noi. Dar, cu timpul, informatiile documentare si-au gasit locul cuvenit in compartimentele cercetate.
    Volumul de fata grupeaza doua categorii de studii si articole consacrate asezarilor vicane din Dacia.
    Cele reunite sub titlul Istoria si organizarea interna a asezarilor vicane ale castrelor auxiliare sunt legate de istoria generala a asezarilor, de modul de formare al asezarilor de acest fel din Dacia, analiza tipului de cladiri private si publice, caile principale de comunicatie etc.
    In partea a doua, sunt grupate o serie de studii referitoare la viata economica din aceste asezari. Mai multe studii trateaza anumite ocupatii artizanale (precum prelucrarea aurului, argintului, bronzului, osului si cornului) constatate in vici militares. Acest segment al vietii economice este completat prin doua studii noi, originale: Integrarea Daciei in sistemul economic al Imperiului Roman, si Turranii in Dacia, studii ce evidentiaza profunzimea vietii economice, sociale, chiar politice in interiorul asezarilor vicane ale castrelor auxiliare, rolul lor in includerea rapida a Daciei in sistemul de relatii interprovinciale romane.
    Ultimul studiu nou se refera la locul si rolul acestor asezari in dezvoltarea provinciei Dacia, impactul pe care aceste comunitati de limba latina l-au avut asupra populatiei autohtone dacice, alaturi de care, prin romanizare, au contribuit la realizarea sintezei culturale care a marcat evolutia ulterioara a acestui teritoriu.
    In ultimii ani (respectiv 4-5), interesul pentru studierea acestor asezari a crescut simtitor. Descoperiri importante au fost evidentiate la: Gilau, Casei, etc, iar fotografii aeriene recente au identificat asezari vicane complexe, de mare intindere la: Cigmau, Razboieni alaturi de cele cunoscute.
    Credem ca reunirea si republicarea textului acestor 11 studii si articole in forma nemodificata, publicate cu deosebire in strainatate la diferite manifestari internationale, alaturi de celelalte 3 inedite reprezinta un prim pas concret in studierea complexa a acestei categorii de asezari, oferind astfel un instrument util, si poate necesar, de lucru specialistilor in arheologie provinciala romana si nu numai.
    In final, credem ca se cuvine sa exprimam multumirile noastre fata de Editura Excelsior, care a acceptat tiparirea lucrarii de fata si care imi face cinstea de a o patrona. Timisoara, octombrie 2003 (DOINA BENEA)