Viata Parintelui Gheorghe Calciu dupa marturiile sale si ale altora

de Bartolomeu Valeriu Anania,

Editura: Christiana
Domeniu: Religie
ISBN: 978-973-8125-95-7
Limba: Romana
Oras: Bucuresti
An aparitie: 2007
Numar pagini: 350

Părintele Gheorghe Calciu e un exemplu atipic de rezistenţă anticomunistă. Unii comentatori l-au enumerat printre „disidenţi\\\", categorie care, desigur, îşi are aura ei. „Disident\\\" însă este insul care are o altă opinie sau poziţie dec

  Cititorule, Cele spuse aici sunt o confesiune. Dacă pe parcursul pa­ginilor care urmează nu te voi purta prin tot labirintul sufle­tului meu, o fac pentru a te cruţa. Ceea ce vei citi aici este o aventură teribilă şi sfâşietoare, dar o aventură în spirit. Să nu pui mare preţ pe măcelurile cărnii, nici pe nebunia noastră temporară sau definitivă, nici pe foame, nici pe bătaie, nici pe moarte. Trupul are memorie scurtă. Carnea doare, dar apoi uită. Dar sufletul, nu. Şi ştiu că am văzut bătăi şi orori, orori suferite de alţii, care m-au durut şi m-au spulberat, m-au spulberat mai mult decât propria mea suferinţă. Securitatea, când a încercat să ne distrugă, a ştiut că la un moment dat sufletul nostru va ceda. Au crezut că dacă trupul este chinuit până dincolo de limitele rezistenţei umane, sufletul este desfiinţat şi pot face cu el ce vor. Dar nu este aşa. Daca un material se rupe, dacă un lemn se rupe, este greu să-l mai refaci. Insă sufletul, dacă „se rupe", să ştiţi că se reface. Aşa cum înmugureşte un copăcel sau o ramură pe care ai frânt-o, aşa înmugureşte sufletul. Treptat-treptat ne-am refăcut. Iar când am ieşit de acolo, când Domnul s-a milosti­vit să ne scoată iar la lumină, „la învierea cea dintâi" (Apo-calipsa 20,5), eram puri. Căci ne spălaseră apele adâncului şi lacrimile noastre. Preot Gheorghe Calciu Documentar în cea mai mare parte inedit, cu texte de şi despre Părintele Calciu, cartea de faţă este prisositoarea revelaţie postumă a unei mari figuri morale şi duhovniceşti, pilduitoare deopotrivă prin fapte şi prin cuvinte, icoană îndărătnic vie a Ortodoxiei luptătoare şi a învrednicirii româneşti în care ne-am dezvăţat să credem. Intr-un fel, Părintele Calciu e mai viu aici decât era până nu demult în carne şi oase, pentru că ni se redescoperă acum în viul veşniciei, ca o conştiinţă a noastră mai bună, veghetoare pe tâmpla Răsăritului de Sus. Răzvan Codrescu