|
Urmărindu-se o veche tradiţie, jocul a fost mereu considerat în primul rând
prin raportare la regulile care-i stau la bază. S-a pus astfel accentul pe
latura sa restrictivă. Totuşi, jocul este, înainte de toate, o manifestare a
libertăţii. Nu este vorba numai de libertatea de a decide dacă să intrăm sau nu
într-un anumit joc (în cele mai importante jocuri, nici măcar nu intrăm de
bunăvoie), ci şi (de fapt, în primul rând) de libertatea din interiorul
jocului. Este nevoia fiinţei umane (şi a gândului) de a hoinări în direcţii
stabilite numai de curiozitatea şi de imaginaţia sa şi fără teamă că eşecurile
îi vor fi pedepsite. Acesta este jocul major în care-şi au sursa cultura şi
creaţia. Regulile sale, dacă există, nu sunt formulate de la început, ca la
tenis sau la şah, ci descoperite eventual pe parcurs. Autorul acestei cărţi s-a făcut cunoscut lumii ştiinţifice prin cercetările
sale de analiză matematică, lingvistică, poetică, informatică teoretică,
semiotică, filozofie şi istoria ştiinţei, iar publicului românesc prin cărţi
ca: Poetica matematică; Timpul; Paradoxul; Artă şi ştiinţă;
Şocul matematicii; Invenţie şi descoperire; Provocarea ştiintei; Noţiuni de analiză matematică; Lingvistică matematică; Din gândirea matematică românească; Controverse în ştiinţă şi inginerie.
|