Urmărindu-se o veche tradiţie, jocul a fost mereu considerat în primul rând prin raportare la regulile care-i stau la bază. S-a pus astfel accentul pe latura sa restrictivă. Totuşi, jocul este, înainte de toate, o manifestare a libertăţii. Nu este vorba numai de libertatea de a decide dacă să intrăm sau nu într-un anumit joc (în cele mai importante jocuri, nici măcar nu intrăm de bunăvoie), ci şi (de fapt, în primul rând) de libertatea din interiorul jocului. Este nevoia fiinţei umane (şi a gândului) de a hoinări în direcţii stabilite numai de curiozitatea şi de imaginaţia sa şi fără teamă că eşecurile îi vor fi pedepsite. Acesta este jocul major în care-şi au sursa cultura şi creaţia. Regulile sale, dacă există, nu sunt formulate de la început, ca la tenis sau la şah, ci descoperite eventual pe parcurs.
Autorul acestei cărţi s-a făcut cunoscut lumii ştiinţifice prin cercetările sale de analiză matematică, lingvistică, poetică, informatică teoretică, semiotică, filozofie şi istoria ştiinţei, iar publicului românesc prin cărţi ca: Poetica matematică; Timpul; Paradoxul; Artă şi ştiinţă; Şocul matematicii; Invenţie şi descoperire; Provocarea ştiintei; Noţiuni de analiză matematică; Lingvistică matematică; Din gândirea matematică românească; Controverse în ştiinţă şi inginerie.